Chirurgia dento-alveolară. Manopere frecvente.
Chirurgia dento-alveolară, cunoscută și sub numele de chirurgie orală, este o ramură importantă a stomatologiei implicând o serie de intervenții ce nu pot fi înlocuite de metode minim invazive. Cele mai practicate proceduri din acest domeniu sunt reprezentate de extracția molarilor de minte, a dinților incluși, tratamentul infecțiilor și inserarea implanturilor.
Extracția dinților se impune atunci când aceștia nu mai pot fi menținuți pe arcadele dentare prin tratamente conservative, datorită distrucției importante sau a mobilității crescute. Alte situații care impun extracția implică:
- dinți erupți într-o poziție anormală care nu mai pot fi redresați ortodontic
- înghesuiri dentare și spațiu insuficient pe arcade (indicația de extracție este stabilită în colaborare cu medicul specialist ortodont)
- dinți incluși care pot să producă infecții sau leziuni dinților vecini sau structurilor anatomice
Cariile dentare netratate pot să producă infecții repetate, care, în timp, duc la formarea de chisturi la nivelul rădăcinilor. In situația în care în urma tratamentului endodontic infecția nu dispare sau dacă chistul a ajuns la dimensiuni considerabile, medicul specialist chirurg poate să recurgă la intervenția numită chistectomie, de îndepărtare a leziunii, cu păstrarea dintelui pe arcadă.
Inserarea de implanturi este o procedură care se practică pe scară largă, pe măsură ce pacientul înțelege importanța menținerii structurii osoase și după pierderea dinților. In cazuri complexe, când înălțimea sau grosimea osoasă nu sunt favorabile inserării implanturilor, medicul specialist chirurg poate să recurgă la intervenții de adiție osoasă sau sinus-lifting, prin care se creează condiții optime implantării.
Chirurgia orală cuprinde și intervenții de o mai mică amploare, limitate la țesuturile moi, gingivale ale cavității orale.
autor: Emanuela Dumbrăvan
Cluj-Napoca, octombrie 2020